În mod sigur cel mai înfocat suporter al Forestei Suceava de la finele anilor 90 era Petre Ciubotaru (foto). Probabil că acest nume nu are nicio rezonanţă în inimile microbiştilor suceveni, dar dacă ne vom aminti de Moşu, aşa cum îi spunea toată lumea, cel care înainte de meci alerga cu Biblia înainte de partidele de pe teren propriu ale grupării sucevene vom avea clar în faţa ochilor imaginea lui. După o perioadă îndelungată în care a poposit pe meleagurile bucovinene, Moşu s-a retras mai spre casă, aşa cum este şi normal, spre zona Galaţiului. La meciul direct dintre Dunărea Galaţi şi Cetatea Suceava s-a auzit un zgomot incert în tribune, dar a durat puţin să-l identificăm pe Moşu încărunţit complet şi acum suporter al grupării gazdă.

„Nu voi uita niciodată cei 18 ani petrecuţi pe meleagurile bucovinene, cei patru ani în care Foresta Suceava a fost în Divizia A fiind cei mai frumoşi din viaţa mea. Îmi aduc şi acum aminte cu mare plăcere faptul că atunci nu mai era niciun loc liber în tribune, eu oricum urmărind partida de pe margine.

Noua sală de sport, construită în municipiul Fălticeni, în zona bazei sportive “Nada Florilor”, va purta numele celui mai mare voleibalist din toate timpurile, al României, fălticeneanul Gabriel Doru Udişteanu (foto medalion). Decizia a fost luată astăzi, în unanimitate, de Consiliul Local Fălticeni, la propunerea primarului Vasile Tofan.

Gabriel Udişteanu s-a născut în timpul celui de de-al II-lea Război Mondial, 19 februarie 1945, în orasul Arad, acolo unde familiile ofiţerilor de la Regimentul 16 Infanterie Fălticeni, au fost evacuate.

La finele săptămânii trecute, terenul sintetic din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava a găzduit un meci emoţionant între generaţiile 1988 ale CSM şi respectiv CSŞ Suceava. După puţin mai bine de 20 de ani, faţă în faţă s-au aflat două echipe care au oferit întotdeauna dispute absolut palpitante atunci când evoluau în acelaşi campionat.

Chiar dacă anii şi-au lăsat amprenta asupra fizicului unora dintre componenţii celor două grupări, totuşi ei au demonstrat cu prisosinţă că nu au uitat jocul de fotbal şi nu se precipită atunci când se întâlnesc cu balonul rotund. Meciul din fotbaliştii generaţiei de juniori 1988 ale CSM şi CSŞ Suceava a avut de toate, driblinguri surprinzătoare, şuturi de senzaţie, dar şi glume şi gafe deosebit de simpatice. Trebuie menţionat faptul că în pofida ambiţiilor neştirbite peste ani dintre cele două grupări, scorul meciului a fost egal 3 – 3.

Cea mai performantă echipă a Sucevei la ora actuală este cea de handbal masculin, CS Universitatea, echipă formată în marea ei majoritate din sportivi născuţi şi crescuţi pe aceste meleaguri.

Dacă handbalul masculin sucevean şi-a demonstrat clasa şi are reprezentare la un înalt nivel, nu trebuie uitat că Suceava a avut şi mai are şi handbal feminin.

Cei care iubesc sportul sucevean îşi aduc cu siguranţă aminte de formaţia CSM Suceava care activa în Divizia A de handbal feminin. Alcătuită pe baza unor tinere deosebite pregătite la Liceul cu Program Sportiv, gruparea suceveană a reuşit rezultate de excepţie demonstrând că Suceava are resurse şi la nivel feminin.

Având doi oameni de suflet la timonă, George Dumitru antrenor şi Octavian Cotruţă principal susţinător, echipa de handbal feminin a Sucevei s-a descurcat mai mult decât onorabil la un nivel bun, jucătoarele sucevene având o coeziune şi o combativitate de invidiat.

Pe 27 iulie 1969, maratonistul sucevean Aurel Scolobiuc, antrenat de profesorul Mihai Sprânceană, a obţinut titlul de campion naţional al României, cu timpul de 2:35:25, întrerupând reuşitele lui Nicolae Mustaţă, dublu campion naţional la vremea aceea. Doi ani mai târziu, în 1971, Aurel Scolobiuc a sosit al doilea în etapa finală a Campionatului Republican de Maraton desfăşurată pe şoseaua Roman-Bacău.

Poate cel mai surprinzător rezultat din istoria fotbalului românesc a avut loc în noiembrie 2000, când Foresta Suceava câştigă uluitor partida cu Dinamo jucată în „Groapă”, întorcând rezultatul de la 0-4. În acel moment formatia pregătită de Cornel Dinu şi Cornel Ţâlnar era campioana en-titre, iar Foresta doar o simplă nou promovată.

La pauză era 3-0 pentru gazde, Marius Niculae a marcat pentru 4-0 in minutul 47, apoi Marin Barbu, a dat tonul la samba. Robert Niţă şi Botan au înscris câte două goluri, iar Pacurar unul, pentru un incredibil 4-5! Foresta a retrogradat la finalul acelui sezon, dar rezultatul a făcut epocă, meciul fiind considerat şi acum drept cel mai spectaculos jucat în România după Revolutie.